Muzeul Mizeriei sau al Murdăriei se află în Boston, SUA, şi care numără peste 300 de exponate. Hobby-ul pentru lucruri lucruri “>murdare îi aparţine lui Glen Johansen, care s-a hotărât să îşi transforme pasiunea în artă. Culmea, muzeul s-a bucurat de un real succes, iar persoanele care l-au vizitat au început să facă donaţii de lucruri cât mai ciudate, murdărite într-un fel cât mai ciudat.
Tot în America, mai precis în New Orleans, se află Muzeul Voodoo – Historic Voodoo Museum care îşi propune să dezvăluie vizitatorilor săi toate obiectele şi ritualurile consacrate. Veţi avea posibilitatea să admiraţi păpuşi confecţionate din cele mai ciudate materiale: ace, mărgele, soluţii preparate special după reţete unice şi multe alte ciudăţenii. La ieşire există şi un butic de unde puteţi cumpăra câteva amintiri…inofensive.
Muzeul toaletelor din India a fost înfiinţat de un furnizor american de astfel de echipamente, Charles Manoog, în 1979. Majoritatea WC-urilor din acest muzeu sunt de la începutul secolului al XIX-lea. Există chiar şi hârtie igienică din anul 1800!
Muzeul Contracepţiei şi Avortului s-a deschis în martie 2007, la Viena. Pentru că au inţeles că sexualitatea este parte din natura umană şi nu trebuie să fie un subiect tabu, austriecii expun toate modurile de contracepţie. Mai mult, în programa şcolară sunt incluse vizite obligatorii la acest muzeu, care a fost creat de medicul ginecolog Christian Fiala.
Muzeul brichetelor din Oklahoma este singurul de acest fel din lume. Aici sunt brichete mici, mari, cu benzină sau gaz, din aur curat, argint, cu pietre preţioase, în formă de minge, inimă, coasă sau om.
Muzeul burgerilor a fost înfiinţat de un emigrant german stabilit în America, care a adunat cel puţin o mie de obiecte care au legatură cu hamburgerii.
Muzeul pantofilor conţine, în special, încălţămintea unor celebrităţi. Printre cei mai cunoscuţi proprietari de pantofi se numără Ronald Reagan, actriţa Sandy Duncan sau jucătorul de baseball Mike Schmidt.
Muzeul nucilor se află la Colegiul din Connecticut, unde un profesor de istoria artei şi studenţii lui au sortat, catalogat şi arhivat spărgătoare de nuci, picturi şi sculpturi în nuci şi din nuci.
Muzeul vrăjitoriei, din localitatea englezească Boscastle, este cel mai mai “>vechi şi cel mai mare de acest gen din lume. Muzeul are o bibliotecă cu volume pline cu vrăji, care pot fi răsfoite doar cu programare. De asemenea, acesta dezvăluie vizitatorilor săi şi o parte mai întunecată a vrăjitoriei: unelte şi practici de tortură folosite împotriva femeilor care erau considerate vrăjitoare.
Muzeul taxelor din Ierusalim a fost inaugurat în 1964 şi are o vastă colecţie de documente privind taxele în lumea antică, în comunităţile evreieşti din diaspora şi pe teritoriul actual al Israelului. Unele piese sunt prezentate în expoziţii tematice: centralizarea şi colectarea taxelor, colaborarea cu alte state, taxarea în diverse regiuni.
Muzeul torturii din Roma adăposteşte un adevărat tezaur de obiecte care au aparţinut istoriei torturii, criminalităţii şi lumii închisorilor: de la “taurul de foc” la centura de castitate. Muzeul este este “>situat într-o veche închisoare. Ceea ce îi conferă originalitate este faptul că abordează atât tortura, cât şi antropologia criminală sau administraţia penitenciară.
Muzeul părului din Missouri, SUA este singurul muzeu din lume dedicat părului uman. Pe lângă monstre de păr uman, care datează chiar şi din 1725, în muzeu sunt expuse şi bijuterii pentru păr. Unele dintre aceste bijuterii datează din epoca Victoriană şi erau folosite pentru îmbodobirea morţilor, în semn de respect.
Muzeul pisicii se află în Malaezia şi cuprinde peste 2000 de obiecte ce reprezintă statuete, artefacte şi alte documente despre pisici. Potrivit credinţelor malaeze, pisica este cel mai norocos animal. În muzeu se găsesc şi câteva mumii de pisici din Egipt.
Muzeul Mutter este un muzeu medical din Philadelphia. Conţine o colecţie impresionantă de ciudăţenii medicale, specimene anatomice şi patologice, modele de ceară şi echipamente medicale antice. Scopul principal al acestui muzeu este cercetarea medicală şi educaţională. Este cunoscut pentru colecţia impresionantă de cranii. Printre cele mai mai “>ciudate exponate se află modelul de ceară al unei unei “>femei cu un corn în frunte, cel mai mare schelet din America de Nord, cel mai lung colon uman şi corpul pietrificat al unei femei. Muzeul are şi o colecţie de fetuşi umani, o tumoare malignă a preşedintelui Grover Cleveland extrasă din cerul gurii şi ficatul unit al siamezilor Chang şi Eng Bunker. Muzeul este este “>deschis zilnic, între orele 10 – 17, iar intrarea este de 12 dolari.
Muzeul tehnologiei din Jurasic
Muzeul adăposteşte o colecţie impresionantă de relicve şi artifacte ce au aparţinut erei jurasice. De asemenea, muzeul îşi doreşte să explice calităţile tehnologice care puteau fi descoperite în acea vreme. Asta explică şi faptul că în aceea perioadă nimic nu putea fi denumit “tehnologie” de vreme ce omul încă nici nu apăruse.
Cele mai multe exponate din muzeu sunt colecţii de zaruri antice descompuse, care aparţin magicianului Ricky Jay. Colecţia este dedicată culturii jurasice. Pe lângă această colecţie, muzeul are şi alte colecţii şi materiale interesant: o expoziţie a miturilor din epocile trecute, o colecţie de micro-sculpturi şi picturi şi colaje microscopice realizate de fluturi. Muzeul se găseşte în California şi este deschis de vineri până duminica, între orele 12 – 18. Biletul de intrare costă 5 dolari.
Muzeul sistemului de canalizare din Paris
În Paris veţi găsi un muzeu dedicat în întregime sistemului de canalizare. Muzeul este ciudat şi miroase mai puţin plăcut, însă este încărcat de istorie. Sistemul de canalizare din Paris a fost realizat încă din cel de-al XIII-lea secol şi este cel mai vechi din lume. În secolul XIII, străzile din Paris au fost pavate şi la ordinul regelui Filia al II-lea a fost creat şi primul sistem de canalizare din lume. Canalele acoperite au fost introduse în timpul domniei lui Napoleon. Reţeaua de canale folosită şi azi, de mai mult de 2000 km, a fost începută în. Sistemul este foarte complex şi cuprinde mai multe tipuri de canal: pentru scurgerea apei, pentru apa potabilă şi pentru cablurile de telecomunicaţii. Până în 1970, turiştii care vizitau muzeul erau transportaţi în cărucioare suspendate de pereţi, în vagoane electrice şi chiar în bărci. În muzeu veţi vedea echipamente vechi şi noi, statuete de lucrători, mingi uriaşe de lemn folosite la curăţarea tunelelor, expoziţii de fotografie şi documente despre canalele din Paris. De asemenea, muzeul are şi un magazin de suveniruri. Muzeul este deschis publicului de duminică până miercuri, între orele 11 – 17. Biletul de intrare costă 4,10 euro.
Colecţia de fotografii a lui Libbrecht poate fi accesată 
